Acesta este un podcast despre procesul nostru de cercetare.

Ne-am reîntâlnit cu Cristian Glovaschi, unul din fondatorii Traceurs.ro - Asociația de Parkour & Freerunning din România, pentru a vorbi despre mișcare și spațiu pe timp de pandemie. Cu Cristi ne știm din 2016, când eram în plina producție Up Stairs și discutam cu arhitecți, artiști, exploratori urbani despre relația cu spațiul și felul în care acesta ne influențează gândirea și mișcarea. De la interior la exterior, am dezvoltat câteva idei.

#discovering/exploring site-specific possibilities #choreographedarchitecture #staircasingdance #stagingdance inunusual places #placingdance/dancingplaces “If I think of the stairwell, it’s definitely more of a visceral esthetic feeling that the stair has. The floors above each other create an interesting tunnel, but when you inhabit it with people, than it really takes on a real dimension of what this architecture really is, howit relates with the bodies.” (Noemy, BBC World

Inspirat din poemul lui Jules Laforgue (Encore à cet astre) și din cronofotografiile lui Eadweard Muybridge și ale lui Etienne Jules Marey, Nude descending a staircase (Nud coborand o scara) scandalizează așteptările artiștilor cubiști (care în 1912 refuză expunerea lucrării la Salonul Independenților din Paris) și provoacă și în același timp dezgustă curiozitatea contemporanilor săi care l-au văzut expus la celebrul Armory Show din New York in 1913. Incitat de reprezentar

Să dansezi pe o scară înseamnă să riști să-ți frângi gâtul. Scara e deja, prin ea însăși, un fel de “scandal” în arhitectură, din cauza asta și este, de foarte multe ori, unul din cele mai interesante elemente arhitecturale. Într-un fel scara reprezintă, față de arhitectură, ceea ce dansul reprezintă față de mersul pe jos. Este DIAGONALA. SCANDALUL DIAGONALEI. Diagonala este oaia neagră a cartezianismului. Este un adevarăt Cain pentru discipolii lui Descartes. La fel și dansu

Natura ca spațiu creator de scenografie. Întinsul apei ca eliminare a limitelor. Banca de piatră ca unic punct stabil, care creează legătura cu Pământul și care reprezintă spațiul în sine al dansului celor doi performeri. Atemporalitate. Filosofia mișcărilor este filosofia corpului care încearcă să se regăsească și să se integreze în natură. Ritmul vântului, al valurilor și al foșnetelor inanimate se întrepătrunde cu ritmul corpurilor umane. Dansând pe o simfonie a naturii ca

ART YOUR WALKING WITH TRISHA BROWN, coregrafa americană, membră a grupului de performeri de la Judson Dance Theatre (1962-1967). Provoacă limitele și percepția spațiului cotidian urban, inventând un nou limbaj coregrafic performativ, bazat pe jocuri gravitaționale și mișcare in flux. Călătorește prin mișcare explorând noi tehnici pe care le experimentează în spații neconvenționale: pe pereții cladirilor, pe acoperișuri, in galeriile din muzee sau pe stradă. Aduce dansul pe "s

Mișcările riguroase ale corpului, sobrietatea spațiului, șoaptele de pe fundal, prezența corbului ca un observator tăcut al dansului și ruina ca spațiu care înglobează toate aceste elemente, creează un soi de univers paralel și misterios. Pereții scorojiți păstrează în ei mărturii ale timpului, secrete nedescoperite încă, în căutarea cărora s-a pornit prin dans. Dansul ca formă de scăpare din închistarea ruinei. Sau ca exprimarea angoaselor în fața trecutului. Sau, de ce nu,